Lucrarea de faţă cercetează influenţa jocului şi a simbolurilor matematice asupra poetului român modern, Ion Barbu. Lucrarea reprezintă teoriile cercetătorilor cu privire la jocul ca artă poetică, la fel legătura dintre ştiinţă şi poezie în opera lui Ion Barbu, ajungându-se la concluzia că poezia lui se întrepătrunde cu simbolurile matematice. Din acest punct de vedere, poezia lui Ion Barbu este caracterizată de criticii literari ca originală şi inedită în literatura română. Poetul şi matematicianul Ion Barbu/ Dan Barbilian este prezentat ca unul dintre cei mai de seamă poeţi moderni români, asociiându-l cu cele mai mari nume ale poeziei româneşti. Ion Barbu urmăreşte trei faze în exprimarea operei lui Barbu: etapa parnasiană, etapa, etapa baladesc-orientală şi etapa ermetică. Având ca punct de pornire analizele deja efectuate ale jocului ca artă poetică făcute de anumiţi cercetători români şi străini, unul dintre principalele obiective este expunerea componentelor ce conturează ideea că jocul nu este doar o temă culturală şi literară, ci şi un mod de existenţă. Literatura însăşi este un joc al timpului şi al spaţiului, al mişcării epice semnificative, al epocilor şi al modelor. Poezia e un joc de cuvinte care creează un spaţiu imaginar, de o complexiatate fascinantă. Viaţa se desfăşoară într-un spaţiu de joc al minţii, într-o lume proprie pe care şi-o creează mintea, o lume în care lucrurile au alt chip decât în viaţa obişnuită şi sunt conectate între ele prin alte legături decât prin cele logice. Jocul este un element atât de inerent naturii poeziei, iar fiecare formă a poeticului pare strâns legată de structura jocului.
Joc; matematică; poezie; Ion Barbu; simbol; modernism